NOI TREI - E o poveste care nu se termină niciodată. » Sport

Dezamăgit total, umilit…

Soby — Thu, 15 Apr 2010 19:05:17 +0000

Vasluiul în momentul de față face spectacol, tocmai s-a marcat un gol, este al patrulea gol marcat și show indiscutabil condus de Fc Vaslui. Brașovul trebuie să înscrie de trei ori ca să meargă în finală. Ceea ce este imposibil. Sunt nervos, dezamăgit și cred că sunt câteva persoane care au plecat la Vaslui să susțină echipa. Se spune 500-600 la număr. Respect galeria au început foarte bine să susțină echipa, s-au auzit ca niciodată. Dar Brașovul nu are echipă și se zvonește că la vară pleacă și Dinu Gheorghe la pachet cu S. Zburlea, M. Roman și Ezeqias iar Dani Coman dorește să plece. În campionat stăm cât se poate de prost, mai aproape de retrogradare decât de Europa League. În momentul de față îmi vine să promit că nu mă mai uit la meciuri și nici numai calc pe stadion. Dar sigur mă voi răzgândi cu timpul. Pentru că m-am născut stegar, echipa mea de suflet este Fc Brașov.

Păcat că se va lăsa praful de Brașov, anul viitor, credeți-mă presimt și toate semnele prezic la fel. Să nu ajungă ca echipa de handball a brașovului Rulmentul.

Real life bitches

Soby — Sat, 27 Feb 2010 09:53:29 +0000

În ultimul timp sunt cam ocupat, lucrez ca „agent” la firma părințiilor mei dar am avut căteva momente de inspirație pentru blog însă nu și motivația necesară pentru a scrie. În primul rând aș dori să vă anunț că Brașovul ca oraș sux, din punct de vedere al fițelor and if you want chicks go to Saint-George or Tărgu Secuiesc. Adică pe bune fetele altfel se uită la tine pe stradă mai și zămbesc, apoi cele din magazin parcă strigă în sinea lor. WE WOULD LIKE YOU TO FUCK US! Apoi și eu am lăsat garda jos cănd a venit vorba despre timiditate și am făcut rost de un număr. De telefon nu de altceva dar de aici pornește totul până la urmă. Flirt, apoi un date și apoi în pat, banging her until her eyes come out. Seriously. Și chestia cea mai importantă este că sunt fete unguroaice nu la fel de bune în pat ca și româncele dar ele știu când să pună suflet și când să nu. Și credeți-mă știu lucrurile acestea că am avut în pat de fată inocentă româncă până la mamă unguroaică de toate.

Bun a doua mea problemă este că m-am născut maghiar iar după ieri seară încep să nu regret nimica. Nu voi generaliza dar voi scrie la modul general. Am fost la meciul de hockey „Sport Club Municipal Brașov” cu „Sport Club M. Ciuc” și mare mi-a fost mirarea cănd am văzut că toți jucătorii de la Brașov sunt maghiari. Toți bă nu există nici măcar unu cu numele de român măcar. Iar cănd vezi handicapații din tribună strigă împotriva maghiariilor îți vine să-i fuți una în pizdă și să le trezești la realitate că toți jucătorii de pe teren sunt maghiari inclusiv echipa ta boule. Pe deasupra nu ai un pic de fair-play în tine idiotule în caz de nu ai observat la începutul meciului suporterii echipei din Ciuc i-au urat success echipei Brașovene iar romănașii noștrii în schimb pe întregul parcurs al meciului au adus scandări rasiste. Țară de țigani ce pot să zic, atitudinea suporterilor brașoveni a fost cea ce a schimbat să schimb tabere să țin cu echipa adversă pe care oricum o simpatizam mai mult.

Atăt despre hockey, în orice caz vreau să mă mut în L.A. din țara asta „betoană” să duc o viață de vedetă ca la 20 de ani, fără griji și fără bani să numai aud scandări rasiste care mă afectează și pe mine și să numai văd măgari doar vaci gata de un blowjob. Voi ce ați face în locul meu?

Ps: Niciodată nu am moderat comentariile dar la postul acesta comentariile rasiste vor fi șters iar autorii acestora spănzurați.

Soccer is simple … but it’s hard to play simple.

Roby — Wed, 06 Jan 2010 17:18:49 +0000

Ola!:) Mi se spune Rob.(nu cred că are vreo importanţă numele meu propriu-zis,fiindcă oricum după terminarea lecturării articolului probabil o să-l uiţi). Tema articolului meu,este să deschid ochii oameniilor care nu înţeleg adevărata frumuseţe a unuia dintre cel mai popular şi iubit sport de pe planetă, acesta fiind fotbalul. Actualmente , părerea oamenilor este uşor influenţată de către mass-media care pun acest sport într-o lumină nu tocmai bună. Oamenii din ziua de azi asociază tot mai des jucătorii de fotbal, cu nişte beţivi ordinari, petrecăreţi, sau în cele mai multe cazuri analfabeţi. Criticii sunt iritaţi de faptul că aceşti sportivi câştigă sume impresionante de bani, lovind mingea cu piciorul. Nimeni nu ia în considerare efortul, riscurile şi nu în ultimul rând încărcătura emoţională necesară pentru a ajunge la un asemenea nivel. Spun riscuri, fiindcă se pot întâmpla nenumarate nenorociri din punct de vedere fizic. Un bun exemplu ar fii fotbalistul francez Djibril Cissé. În 2004, pe vremea când juca la Liverpool, acesta a suferit la piciorul stâng o dublă fractură de tibie şi peroneu în timpul unui meci cu Birmingham. Doi ani mai târziu, Cissé a fost din nou lovit de ghinion. În minutul 13 al amicalului Franţa – China, Cissé a ratat Campionatul Mondial din Germania după ce a suferit o altă fractură de tibie şi peroneu, de data aceasta la piciorul drept. Aşadar deşi viaţa este roz pentru un fotbalist atunci când marchează goluri şi câştigă trofee, aflându-se pe culmiile gloriei, unii fotbalişti sunt loviţi de ghinioane teribile, şi suferă accidentări şocante. Desigur este un risc care trebuie asumat, şi luat în calcul. Banii, obţinuţi de aceşti sportivi sunt doar rodul muncii în decursul zecilor de ani. Majoritatea practică sportul de la vârste foarte fragede, aceştia fiind îndemnaţi de părinţi, sau pur şi simplu din proprie iniţiativă. Este drept ca mulţi copii se apucă din nevoia de banii, cum a fost cazul şi bine cunoscutului “Ronaldinho”, sau sub numele real Ronaldo de Assis Moreira. Acesta s-a născut în Porto Alegre, capitala statului Brazilian Rio Grando Sol. Fratele acestuia avea un viitor foarte strălucit ca fotbalist în faţa ochiilor până în momentul în care o accidentare a oprit dorinţa înflăcărată a acestuia de a scoate familia din sărăcie. Ceva timp mai târziu Ronaldinho, a dezvoltat interes pentru futsal, fotbal de plajă iar mai târziu fotbalul organizat. Cariera lui a început cu echipa de tineret a lui Gremio. Şi-a făcut debutul ca profesionist în timpul Cope Libertadores în anul 1998. De a lungul anilor multe cluburi cu renume în Europa şi-au exprimat interesul pentru jucătorul Brazilian, acesta ajungând într-un final la echipa franceză Paris Saint-Germain. În 2003, la mai puţin de doi ani după ce s-a transferat la PSG, el a spus foarte clar că vrea să plece deoarece echipa nu se calificase în nici-o competiţie europeană. Acumulând o mulţime de trofee ca jucător al Barcelonei, acesta a ajuns într-un final la gruparea milaneză Ac Milan. Majoritatea iubitorilor de fotbal cunosc arta driblingului, viteza, agilitatea, şi tehnica pe care brazilianul o deţinea odata şi cu care ne încântă de a dreptul. Pot spune după părerea mea că acest fotbalist a dovedit de-alungul carierei multă voinţă, spirit de echipă şi fair play, meritându-şi astfel titlul de cel mai bun jucător al lumii. Acest tip de jucători devin în timp idoli şi modele pentru generaţiile ce vin. Desigur mulţi sunt implicaţi în scandaluri publice, sau calcă pur şi simplu pe bec, dar orice om greşeşte, greşeliile ne definesc ca oameni. Ca practicant al acestui sport ramâne de zis că pentru a obţine performanţe ai nevoie de nervii de oţel, mult talent, ambiţie, credinţă, şi nu în ultimul rând calităţi.

Sportul la început de an

Rares — Tue, 05 Jan 2010 21:26:02 +0000

Bine, vă daţi seama că titlul nu are nicio legătura cu conţinutul, dar trebuia un titlu, că nu se poate fără.
Într-o seară mă întreaba Soby dacă aş putea să scriu ceva pentru un blog, care cică ar trebui să se lanseze, bun, bun, am zis că scriu, chiar dacă, fie vorba între noi, nu prea am talent. Mi-a explicat ca ar fi bine să scriu despre sport, că cică dă bine. Un prim lucru deja era stabilit, domeniul sport, dar ce să scriem la început de an despre sport? Să scriu că Becali a mâncat bine de revelion? Că lu` Copos i-a rămas o măslină în gât? Că Borcea a băut 10 pahare de şampanie de revelion? Ei bine nu, asta nu înseamnă sport. Pe aceşti oameni îi vedem la ştirile din sport, dar ei n-au nicio legătură cu sportul, n-au făcut sport, nu înţeleg sportul. Şi dacă ar trebui să vorbim despre fotbal, fotbalul nu este sport, este o industrie. Dar să revenim la ştirile din sport care, după părerea mea, ne polueaza cu tot felul de non-sporturi. În loc să vedem sport, fie el si fotbal, noi o vedem pe iubita lu` Tanase, îl vedem pe Becali, ascultăm ce debitează unul si altul. Nu ştiu dacă e bine sau nu, dacă vă place sau nu, dar cică asta cere publicul, păi publicul nu cere nimic, el se uită la ceea ce i se dă. Asta e doar o refulare de a mea la început de an, probabil că vouă chiar vă plac ştirile din sport şi doar la mine e problema.
La început de an e greu să scrii ceva despre sport, doar pentru simplul fapt, că e vacantă în sport.
O să revin cu alte păreri de ale mele despre diverse lucruri mai mult sau mai putin importante din sport.
Închei acest prim guest-post al meu cu speranţa că voi mai fi invitat sa scriu şi că următoarele mele guest-posturi vor fi mai bune si mai pline de inspiraţie, cum s-ar spune.